Campionatul Naţional de Gimnastică de la Oneşti din perspectiva spectatorului

Vineri, 26 august, orasul care ne-a daruit-o pe Nadia a revenit in forta in lumea gimnasticii nationale si internationale.

In ultimii ani prezenta gimnastelor din Onesti a fost din ce in ce mai timida, national si international, pepiniera de alta data fiind depasita cu mult de scoala de gimnastica din Deva. Din lipsa de fonduri si interes, scoala de gimnaste a Onestiului a fost din ce in ce mai saraca in campioane, iar onestenii au resimtit acest gol, zilele de glorie din epoca de aur fiind o amintire stearsa, o flacara care de mult nu a mai ars in sufletele lor.

Vineri, insa, am zarit iarasi emotie si inflacarare in ochii oamenilor. Le-a lipsit sportul care i-a insemnat pe harta lumii si n-aveau de gand sa isi ingradeasca entuziasmul. Am vazut onesteni fericiti, oameni veniti de la serviciu, copii curiosi (aflati in vacanta, nu constransi de profesori sa umple sala) aplaudand frenetic programele gimnastelor. Am vazut in ochii matusei mele, membra a staff-ului organizator si fosta gimnasta, o vapaie de nedescris in cuvinte, o exprimarea pura a fericirii. Prea mult am fost lipsiti de aceasta bucurie, de mandria noastra, de satisfactiile pe care ni le dau acesti copii minunati, prin talentul si determinarea lor. Ei ne reprezinta si arata lumii ca succesul in sport e o materializarea a ambitiei si ca cel mai mult conteaza dorinta, nu pedigree-ul sau puterea materiala.

Ce poate cantari mai mult decat frumusetea unui sport local, aceasta practica a campionilor, competitie a triburilor, nascatoare de legende si modele la care sa aspiri? In vremuri grele, precum cele de acum, nimic nu e mai important decat acel tel pentru care lupta un individ si transpira o intreaga comunitate. Telul pentru care razbim toti si doar cei mai buni dintre noi reusesc. Acesti copii merita suportul nostru, merita sa li se acorde o sansa ca talentul lor sa infloreasca, sa nu fie in van.

Da, Onestiului ii lipsea gimnastica… si poate n-a fost sala plina, poate n-a fost mediatizata competitia destul, poate trebuia sa iti indrepti privirea in trei directii simultan, ca probele aveau loc in acelasi timp la diferite aparate… dar onesteanul s-a regasit in acea sala si, nostalgii, sperante, amintiri, in el din nou au tresarit.