Exclusiv! Adrian Nastase: "Multe dintre lucrurile pe care am reuşit să le fac în viaţă au fost influenţate de ce am învăţat pe terenul de handbal"

Adrian Năstase nu mai are nevoie de nici o prezentare. A fost ministru de Externe, premier, preşedinte PSD, preşedinte al Camerei Deputaţilor. Acum e preşedintele Consiliului Naţional al PSD, deputat de Mizil şi blogger. Cu toată nebunia care se întâmplă acum în jurul lui (astăzi Camera Deputaţilor analizează cererea procurorului general de începere a urmăririi penale în cazul său), Adrian Năstase şi-a făcut timp să răspundă şi întrebărilor www.sportlocal.ro.

Cristian China-Birta: Aţi făcut vreodată sport, ca amator sau ca profesionist? Dacă da, ce amintiri aveţi din acea perioadă?
Adrian Nastase: Cred că multe dintre lucrurile pe care am reuşit să le fac în viaţă au fost influenţate de ce am învăţat pe terenul de handbal. E dificil să reproduci în cuvinte felul în care un sport, oricare ar fi el, te obligă să te maturizezi mai repede şi să-i înţelegi mai bine pe ceilalţi. Deşi vorbim, poate, prea puţin de fair-play în România - şi în sport, dar şi în politică - totuşi cred că majoritatea celor care au făcut sport de plăcere i-au ştiut dintotdeauna sensul. Pe lângă genunchi juliţi şi cicatricile aferente, sportul reuşeşte să ofere şi altceva celor care îl practică. Poate o lecţie de viaţă, poate o poveste frumoasă, aproape sigur nişte prieteni foarte buni. Ţin minte că eram prieten cu portarul echipei şi, la antrenamente, îi dădeam gol la fiecare încercare de la 7 metri. De la o vreme începuse să-mi spună că sunt un norocos. Eu i-am răspuns că devin din ce în ce mai norocos pe măsură ce mă antrenez din ce în ce mai intens. Antrenorul a râs şi de atunci am început să bat multe din aruncările de la 7 metri şi în meciurile oficiale.

Care e echipa sau sportivul dumneavoastră preferat?
O observaţie, mai întâi. Mi se pare că simpatiile diferite devin din ce în ce mai mult motive de a sublinia diferenţele dintre noi, când de fapt ar trebui să fie, pur şi simplu, o formă de expresie a fiecăruia. Suporterii aceleiaşi echipe formează grupuri în conflict cu suporterii altor echipe. Cred că această polarizare nu face decât să mute atenţia de la ce este cu adevărat important. Eu am fost dintotdeauna suporterul lui Dinamo pentru că am făcut sport la Dinamo 7 ani. Totuşi, nimic nu m-a oprit să mă bucur de meciurile frumoase ale altor echipe, fie că a fost vorba de fotbal, handbal sau rugby. Ştiu, sunt destui care ar putea spune că nu sunt un adevărat microbist în acest caz. Dar, sincer vorbind, dacă a fi microbist înseamnă să-ţi pierzi capacitatea de a fi obiectiv, aleg să fiu în continuare un exemplu pentru copiii mei. Satisfacţiile sigur vor fi mai mari.

În perioada cât aţi fost prim ministru, cât de important era sportul pentru dumneavoastră raportat la situaţia de azi?
O întrebare despre care putem discuta foarte multă vreme. Sportul ar merita să prezinte interes mai mare pentru autorităţi şi, implicit, pentru oamenii politici. Eu am urmărit să aduc un sprijin sportului chiar de la vârsta cea mai fragedă, când se creează cel mai uşor obişnuinţa de a face mişcare. Am vrut să ofer sălile de sport ca pe o alternativă la orele de educaţie fizică petrecute în clase, între bănci sau la tablă, rezolvând probleme de matematică. M-am gândit că ar fi o idee bună să readucem sportul de la computer şi PlayStation către spaţiul unde e cel mai sănătos să fie practicat. Este o perspectivă pragmatică aici. Practicând un sport, nu numai că-ţi dezvolţi musculatura şi capacitatea de efort: câştigi şi o serie de valori sociale, şi chiar morale, a căror lipsă o resimţim din ce în ce în ce mai puternic în această perioadă.

Credeţi că veţi rămâne în istoria populară prin sintagma "sălile de sport ale lui Năstase" sau prin aceea de "termopanele lui Năstase? :)
Mie mi-ar plăcea să rămân în amintirea populară nu cu o etichetare facilă, care simplifică în acest fel. Chiar şi numai pentru sport, cred că am făcut mai mult decât aceste săli de sport. În ceea ce priveşte întrebarea, nu am ce răspuns să vă dau acum. E greu să cunoşti istoria populară până când ea nu devine cu adevărat istorie. Mi-aş dori să mai aduc pe lângă acele “săli de sport ale lui Năstase” alte facilităţi ce s-ar putea dovedi utile copiilor: mai multe terenuri de sport în aer liber, mai multe bazine cu apă, mai multe parcuri şi locuri pentru jogging...

Cum vă propuneţi să sprijiniţi sportul de acum înainte, cu accent pe sportul din Mizil?
În faţa cetăţenilor din Mizil, Baba Ana, Boldeşti-Grădiştea şi din toate celelalte localităţi din colegiu, mi-am asumat să-i sprijin pentru un viitor al normalităţii, mai bun, aducându-le cât mai multe soluţii concrete şi şanse de dezvoltare. Iar acest viitor presupune şi latura sportivă. De exemplu, sunt foarte mândru de proiectul privind echipa de fotbal a oraşului. Am pus la punct, împreună cu mai mulţi investitori, un plan de acţiuni cu scopul de a revitaliza fotbalul într-o localitate cu tradiţie şi interes pentru sport. Parteneriatul acţionarilor va cuprinde 1/3 consiliul local, 1/3 asociaţia oamenilor de afaceri din zonă şi 1/3 clubul Dinamo. Bineînţeles, nu mă aştept ca echipa să joace în Champions League la anul, dar am putea să-i ajutăm să spere chiar şi la un obiectiv atât de înalt. Voi face, împreună cu autorităţile locale, tot ce pot pentru a reconstrui stadionul din Mizil, pentru a crea o şcoală de fotbal în localitate şi a strânge o comunitate în jurul clubului. Ar fi o mare bucurie atât pentru sport, cât şi pentru locuitorii acestei zone.

Orice altceva doriţi să transmiteţi cititorilor www.sportlocal.ro
Nu vă limitaţi la a vă informa cu ce se mai întâmplă în sport, ci apucaţi-vă (sau continuaţi) să şi practicaţi unul. Cunosc oameni care încă mai tocesc tălpile pantofilor de sport pe terenuri de orice fel în România şi i-am încurajat mereu pe copiii mei să fie printre ei. Chiar şi eu o mai fac din când în când. Dacă ar fi să-mi dau cu părerea, cred că tinerii ar trebui să redescopere că a avea ca hobby un sport înseamnă să-l practici, nu doar să-l urmăreşti la televizor.