Echipa nationala de fotbal a Romaniei se afla in fata unui moment crucial. Selectionerul Razvan Lucescu va infrunta sansa vietii de a demonstra ca este un antrenor de avengura, dar mai ales de a arata tuturor ca nu este doar baiatul lui Nea`Mircea Lucescu, iar o mare parte dintre jucatorii selectionabili vor juca ultima lor sansa de a participa la un turneu final.
Daca un al doilea Hagi nu s-a nascut inca sau cel putin noi nu l-am descoperit, istoria este tot mai apasatoare. Atat pentru noi, ca suporteri de rand ai echipei nationale, dar mai ales pentru ei, cei ce poarta povara grea a tricoului galben si a numarului 10. Pentru ca bara de pe Wembley, golul cu Tara Galiilor sau cel cu Columbia inca apasa greu pe umerii nostri, dar mai ales pe ai lor pentru ca nu depasesc momentul asta nenorocit al dezamagirilor. Toate tarile se lovesc de astfel de momente in istorie, dar parca noua ne este cel mai greu sa le depasim.
Este timpul sa facem din istoria fotbalului romanesc un al doisprezecelea jucator, si nu doar o povara grea. Refuz sa fiu iar pesimist, m-am saturat de pesimismul asta romanesc care ne tine de atatia ani pe loc. A venit momentul sa tinem iar steagul sus asa cum se cuvine, asa cum am fost obisnuiti ani la rand.
