Pentru că există probleme

De ce nu merge fotbalul romanesc? Peste tot auzim expresia, toţi se intreabă, toţi încearcă să ajungă la o concluzie. Şi am să enumăr câteva dintre problemele ce le remarc în fotbalul mioritic.

1. Problema pleacă cu siguranţă de la juniori. Practic nu se mai pune accent pe centrele de copii şi juniori, şi dacă ele nu există, unde să se pună pe picioare fotbalişti de perspectivă? Şi dacă părea că totul revine la normal şi că s-ar înfiinţa chiar academii serioase ale unor echipe de top, totul a fost doar de ochii lumii. Pentru că patronii aşteptau ca totul să se realizeze din start, să vină jucători pe bandă rulantă şi să-i vândă pe bani serioşi. Nu se poate aşa ceva.

2. Totuşi, un jucător sau doi tineri apar la echipa mare. Ce se întâmplă cu respectivii tineri fotbalişti? Sunt împrumutaţi la echipe de prin subsolul clasamentului pentru a prinde meciuri în picioare şi pentru a progresa. Ce se întâmplă de fapt? Ori prind o accidentare gravă, exemplul sigur e Ochiroşii la Gloria Buzău şi la revenirea la Steaua nu a mai jucat aproape nimic, plecând din nou spre alte zări, sau duc o luptă acerbă la retrogradare, ei nu sunt motivaţi cu nimic, fiind a altor echipe, ies din normal şi revenind la echipa “mamă” nu mai sunt aceiaşi jucători. Exeple sunt mai toţi jucătorii împrumutaţi de toate echipele pe unde s-a putut, pe unde s-a nimerit. Şi din păcate s-au pierdut de tot.

3. Aici vine vorba de acei jucători care totuşi au prins un contract afară şi au eşuat lamentabil. Nu are rost să aduc aminte de un jucător pentru că ar trebui să continui şi să-i enumăr pe toţi. Şi totuşi de ce nu reuşesc să se impună şi pe alte meleaguri jucătorii ce în campionatul românesc au reuşit ceva notabil? Mentalitatea. Unii, cred eu, au frica de a nu eşua, iar din frica ce se menţine constant ajung exact în “locul” de care le era frică cel mai mult, reîntoarcerea în campionat. Reîntorşi, dar nu cum au plecat, ci mult mai slabi ca fotbalişti şi foarte greu de motivat. Şi s-au pierdut şi ei pentru totdeauna.

4. Cea mai nesimţită problemă e aceea a jucătorilor problemă, dar valoroşi. Petrec noaptea în baruri, cluburi sau acasă, dar cu băutură şi manele şi dimineaţa merg pe mai multe cărări la antrenament. Şi din păcate în meciuri greşesc mai mult decât greşesc direcţia sticlei spre gură. Din beţie în beţie ajung fie spaima sticlelor de vin, fie marea problem a antrenorilor, fie sunt daţi afară pentru că nu li se mai acceptă deraierile extra-sportive. Însă la Dinamo e permis orice, acolo se bea liniştit, se face striptease în toiul nopţii, se bat prin vestiar şi totuşi acţionarii se pregătesc de Liga Campionilor.

5. Patronii sunt una din principalele probleme ale fotbalului românesc. Nu dispun de răbdare de nicio culoare. Au pus azi un antrenor, mâine dacă joacă cu rivala de moarte din campionat, trebuie obligatoriu şi fără discuţii o victorie clară. Nu a câştigat meciul? E clar, există o problemă cu antrenorul, jucătorii nu şi-au făcut treaba. Mai merge prost câteva meciuri şi deja antrenorul e dat afară, la fel şi o suită de jucători. Ce se întâmplă? Precedesorul lui va avea aceiaşi soartă. Nu-i merge echipa, nu-i nimic, altul. Şi uite aşa se ajunge ca într-un interval de 5 ani o echipă să ajungă la 10 antrenori, dacă nu cumva chiar şi mai mulţi.

6. Aceiaşi patroni ce şi-au vândut jucătorii de bază aduc unii noi pentru că nu au încredere în cei tineri. Şi ce fel de jucători aduc? Cât mai gratis, dacă îmi e permisă expresia. Să vină de unde vrea el, numai de la un club nu, să nu ceară mulţi bani şi dacă e posibil să fie şi un super jucător. Normal că aşa ceva nu există şi astfel rotaţia de jucători de la tur la retur e mare. Tocmai de asta avem un campionat foarte strâns, dar deloc spectaculos prin joc. Dacă în tur ai câştigat cu 5-0, datorită fluctuaţiilor de jucători, în retur cu aceiaşi echipă ai şansa la un 0-5 şi astfel se echilibrează campionatul.

7. Ultima problemă? Suntem în România, şi cum la noi nu merge nimic, vreţi ca fotbalul să meargă?