Alex Duma: La naşterea copilului, eu câştigam campionatul balcanic de paintball (II)

Povesteam în prima parte a interviului despre contextul în care l-am cunoscut pe Alex. În tabăra din Ţara lui Andrei am întâlnit mulţi oameni deosebiţi, însă Alex Duma mi-a rămas în memorie. Mai ales datorită contrastului dintre imaginea de rapper şi bărbat sensibil care îşi evaluează munca în funcţie de emoţiile copiilor cu care lucrează. Iată partea a doua şi ultima a interviului cu un campion balcanic la paintball:

Alex, ce calități trebuie să ai ca să practici sportul ăsta?

Paintball-ul este un sport solicitant care necesită multe calități: condiţie fizică, flexibilitate, agilitate, spontaneitate, viziune strategică, capacităţi de comunicare şi responsabilitate pentru propriile decizii din teren.

Ca în orice sport, bănuiesc că practicarea lui presupune antrenamente speciale şi un antrenor sau măcar conducător al echipei. Cum stau lucrurile în cazul Paintabll-ului?

La fel. În cazul nostru avem un maestru emerit al sportului, „coach” Slava, fostul antrenor al lotului naţional de karate al Lituaniei şi jucător de paintball de mulţi ani în echipe campioane europene. Programul de antrenament este foarte bine structurat. Nu îți mai lasă timp pentru alte activități.

Ce contează mai mult în acest sport, strategia sau calitatea individuală a jucătorilor? Cu alte cuvinte, este un joc de echipă prin excelenţă sau de obicei un jucător face diferenţa?

Fiind un sport foarte complex, aș spune că amândouă aspectele sunt foarte importante, dar nu în egală măsură. Este un sport de echipă prin excelență. Gândește-te că îți petreci foarte mult timp cu coechipierii la antrenamente și deplasări, deci legătura între noi este foarte puternică. La începutul unui meci echipa contează, dar pe sfârșit, când ajungi pe teren 1vs1 și ai nevoie de un punct ca să câștigi, un jucător bun poate să facă diferența.

Vorbește-mi un pic despre echipa la care joci si dacă ești singurul român care evoluează acolo.

Momentan eu joc la trei echipe. Echipa mare, în Veneția, Italia – Empire Venice – cu care avem cele mai mari realizări. Cu mine în echipă mai evoluează și Mihai Botez (trainerul activităților din Ziua de foc în tabără); de fapt, de la anul, o să joace în toate cele 3 echipe, împreună cu mine. A doua echipă cu care jucăm se numește Old Bulgarians și activează în liga balcanică unde am și câștigat anul trecut. Avem un proiect cu o echipa nouă – Black Division – la Deva, orașul meu de baștină, împreună cu băieții de acolo care sunt foarte motivați.

Există vreo legătură între ce faci tu ca sportiv şi munca pe care o făceai în tabăra din Ţara lui Andrei? 

Este o legatură foarte mare. Activitățile din tabăra din Țara lui Andrei încurajează activitățile în echipă. Atât în sport, cât și în tabără, noi, participanții, trebuie să alcătuim un grup puternic, în care dăm tot ce putem, ca să ajungem acolo unde ne-am propus.

Care crezi că este rolul efortului fizic în educarea unor copii? Şi, mai exact, cum crezi că i-au modelat pe copii din tabăra din Tara lui Andrei jocurile şi provocările gândite de voi?

Jocurile pe care le-am pregătit pentru tabăra din Țara lui Andrei sunt special concepute pentru a te scoate o vreme din viața cotidiană. În tabără toți trăim o poveste, pe care o începem în momentul în care ajungem acolo, special ca să deconectăm copiii de viața de zi cu zi. Noi suntem de părere ca activitățile făcute în afara zonei de confort a fiecărei persoane iți arată într-adevăr din ce ești făcut. Efortul fizic este pus în slujba unui obiectiv superior, acela de a depăși limitele și de a se cunoaște pe sine. Asta credem noi că duce la schimbarea în bine a copiilor.

Concursul “Şcoala lui Andrei” este unul dintre proiectele din cadrul “Ţara lui Andrei”, un program de responsabilitate socială al Petrom, care permite celor cu iniţiativă să comunice între ei şi să schimbe în mod concret lumea în care trăiesc.

“Tabăra din Ţara lui Andrei” este locul în care ajung cei mai buni elevi ai Şcolii lui Andrei, alături de proiectele lor.